STOICÍSM s. n. 1. Curent filozofic în Grecia și Roma antică, care conținea elemente materialiste în ceea ce privește problema cunoașterii și care în domeniul eticii susținea că oamenii trebuie să trăiască potrivit rațiunii, să renunțe la pasiuni și la plăceri, să considere virtutea ca singurul bun adevărat și să se dovedescă neclintiți în fața vicisitudinilor vieții. 2. Tărie, fermitate morală în încercările vieții. [Pr.: stoj-] – Din fr. stoïcisme. Vezi definitia »

PURITANÍSM s.n. Doctrină a unei secte prezbiteriene engleze care se bazează pe principii foarte rigide; (p. ext.) rigorism exagerat privind respectarea preceptelor religioase și morale. [Cf. fr. puritanisme]. Vezi definitia »

MEDIEVÍSM s. n. preocupare, interes pentru evul mediu. (< fr. médiévisme) Vezi definitia »

GREGARÍSM s. n. stare, spirit gregar. ◊ concepție potrivit căreia tendința unor specii de a se aduna în turme, inclusiv în grupuri umane, s-ar explica prin existența unui spirit gregar. (< fr. grégarisme) Vezi definitia »

NIETZSCHEANÍSM s. n. filozofia lui Nietzsche, care proclamă idealul unei morale individuale, aristocratice și intelectualiste, în care „supraomul” trebuie să suprime mila, altruismul și obligațiile sociale și politice, valoarea supremă fiind afirmarea „voinței de putere”. (după fr. nietzscéisme) Vezi definitia »