HIBRIDÍSM s. n. hibriditate. (< engl. hybridism) Vezi definitia »

DEVIAȚIONÍSM s.n. Atitudine a cuiva a cărui conduită nu mai este conformă cu doctrina partidului său. [Pron. -vi-a-ți-o-. / < fr. déviationnisme]. Vezi definitia »

BOGOMILÍSM s. n. Doctrină și sectă dualistă apărută în sec. X în Bulgaria și răspândită apoi în țările balcanice, în Rusia și în alte părți, care contesta treimea divină ortodoxă, existența umană a lui Cristos, respingea riturile ortodoxe, inclusiv botezul, nu accepta ierarhia bisericească etc. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

LENINÍSM s. n. doctrina lui Lenin bazată pe marxism; marxism-leninism. (< rus. leninizm, fr. léninisme) Vezi definitia »

MOLINÍSM s. n. doctrină formulată de iezuitul spaniol Luis Molina, care a încercat să pună de acord predestinarea cu liberul-arbitru. (< fr. molinisme) Vezi definitia »