ARMÓNIC, -Ă, armonici, -e, adj. Bazat pe principiile armoniei; armonios. ♦ (Substantivat, f. pl.) Sunete care însoțesc sunetul fundamental, dându-i un anumit timbru. – Fr. harmonique (lat. lit. harmonicus). Vezi definitia »

PIDÓSNIC, -Ă, pidosnici, -ce, adj., s. m. I. Adj. (Pop.) Care este ieșit din comun, contrar așteptărilor (în sens negativ); care se comportă ciudat, sucit; care face totul pe dos. II. S. m. Numele a două specii de plante erbacee cu frunze lucioase, verzi-albăstrii și cu flori galbene (Cerinthe minor și glabra). – Pe dos + suf. -nic. Vezi definitia »

EUPÉPTIC, -Ă, eupeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care ușurează digestia. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupeptique. Vezi definitia »

TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparține tabagismului, privitor la tabagism; caracteristicile fumătorului inveterat. ♦ (Și substantivat) Intoxicat cu nicotina din tutun. – Din fr. tabagique. Vezi definitia »

HECTOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la hectometru; măsurat în hectometri. [< fr. hectométrique]. Vezi definitia »