DENTÍȚIE s. f. 1. formare și apariție a dinților. 2. totalitatea dinților mamiferelor. 3. modul în care sunt așezați dinții în gură; dantură (1). (< fr. dentition, lat. dentitio) Vezi definitia »

STEREOFOTOGRAFÍE s.f. Ramură a fotografiei care se ocupă cu tehnica obținerii fotografiilor conjugate. ♦ Dublă imagine constituită prin două fotografii ale unui obiect, luate sub unghiuri diferite. [Gen. -iei. / cf. fr. stéréophotographie]. Vezi definitia »

POLIURÍE s. f. secreție excesivă de urină. (< fr. polyurie) Vezi definitia »

ORTĂCÍE, ortăcii, s. f. (Reg.) Tovărășie, asociere, prietenie. – Ortac + suf. -ie. Vezi definitia »

MONOBLEPSÍE s. f. defect al vederii în neputința de a vedea clar cu ambii ochi, în timp ce cu fiecare în parte bolnavul vede bine. (< fr. monoblepsíe) Vezi definitia »