MORALÍSM s.n. 1. Recunoașterea unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie, cât și în viața socială. 2. Părerea că morala este unicul scop al vieții. [< fr. moralisme]. Vezi definitia »

MODERANTÍSM s.n. Atitudine și opinie de moderat, de moderație; politică bazată pe moderație. V. centrism. [< fr. modérantisme]. Vezi definitia »

cataclísm (cataclísme), s. n. – Schimbare bruscă în condițiile naturii și vieții pe pămînt. Fr. cataclysme; înainte (sec. XVIII), din gr. ϰαταϰλυσμός (Gáldi 158). Vezi definitia »

INTELECTUALÍSM s. n. 1. concepție care afirmă capacitatea intelectului, a rațiunii de a cunoaște lumea. 2. concepție care reduce procesele afective și voliționale la cele intelectuale. 3. doctrină care reduce actul moral la înțelegerea, la cunoașterea binelui, care susține preeminența elementului intelectual în cadrul actului moral. (< fr. intellectualisme) Vezi definitia »

NEOANARHÍSM s. n. curent politic care reia și actualizează unele teze ale vechiului anarhism. (< neo- + anarhism) Vezi definitia »