OTORINOLARINGOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul urechii, al nasului și al laringelui, precum și cu bolile lor. [Gen. -iei. / < fr. oto-rhino-laryngologie, cf. gr. ous – ureche, rhis – nas, larynx – laringe, logos – studiu]. Vezi definitia »

CONTRABATERÍE s.f. 1. Tir de artilerie destinat să distrugă sau să neutralizeze artileria inamicului. 2. (Fig.) Mijloc întrebuințat pentru a dejuca o intrigă, o urzeală. [Cf. fr. contrebatterie]. Vezi definitia »

IRIGOSCOPÍE s. f. examen radiologic al colonului³ după introducerea unei substanțe de contrast prin rect. (< fr. irrigoscopie) Vezi definitia »

PROCLAMÁȚIE s. f. comunicare oficială prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță. ◊ apel tipărit având un caracter agitatoric. (< fr. proclamation, lat. proclamatio) Vezi definitia »

SPECTROFOTOMETRÍE s.f. Parte a opticii care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice dintr-un spectru. [Gen. -iei. / < fr. spectrophotométrie]. Vezi definitia »