ATÓM s.m. 1. Cea mai mică parte a unui element chimic, care păstrează proprietățile fizico-chimice ale acestuia, posedând o structură caracteristică complexă. 2. (În concepția materialist-mecanicistă) Particulă materială infinit de mică, indivizibilă, eternă, considerată a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. [< fr. atome, it. atomo < lat. atomus, gr. atomos – indivizibil]. Vezi definitia »

MIOCRÓM s.n. (Biol.) Pigment roșu, prezent în mușchi. [Pron. mi-o-. / < fr. myochrome, cf. gr. mys – mușchi, chroma – culoare]. Vezi definitia »

TRAHÓM, trahoame, s. n. (Med.) Conjunctivită granuloasă provocată de un virus. [Var.: trahómă s. f.] – Din fr. trachome. Vezi definitia »

OPISTODÓM s.n. Partea din spate a unui templu grecesc pentru păstrarea obiectelor de cult și a tezaurului. [< fr. opisthodome, cf. gr. opisthen – în spate, domos – casă]. Vezi definitia »

CONDRIOZÓM s.n. Mitocondrie. [Pron. -dri-o-. / < fr. chondriosome, cf. gr. chondrion – granulă, soma – corp]. Vezi definitia »