PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. Cf. engl. prorector. Vezi definitia »

NUMITÓR s. m. termen al unei fracții, sub linia de fracție, indicând în câte părți a fost împărțit întregul. ◊ a aduce la același ~ = a face ca două sau mai multe fracții să aibă același numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. (< numi + -tor) Vezi definitia »

BOLDIȘÓR, boldișoare, s. n. Diminutiv al lui bold. – Bold + suf. -ișor. Vezi definitia »

ADIATÓR s. n. aparat pentru efectuarea operațiilor de adunare și scădere. (< fr. addiateur) Vezi definitia »

RELAIÓR, -OÁRE, relaiori, -oare, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o probă de ștafetă. [Pr.: -la-ior] – Din fr. relayeur. Vezi definitia »