Definita cuvantului numitor
NUMITÓR s. m. termen al unei fracții, sub linia de fracție, indicând în câte părți a fost împărțit întregul. ◊ a aduce la același ~ = a face ca două sau mai multe fracții să aibă același numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. (< numi + -tor)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu numitor
IERTĂTÓR, -OÁRE, iertători, -oare, adj. Care iartă ușor. – Ierta + suf. -ător. Vezi definitia »
VIOLATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care violează, care calcă legea, un drept etc.; infractor; profanator. 2. Cel care comite un viol. [Pron. vi-o-. / < viola + -tor]. Vezi definitia »
PRÉTOR s. m. 1. magistrat roman cu rang imediat inferior consulului. 2. (în trecut) persoană pe lângă marile unități militare, cu atribuții în timp de război sau de mobilizare în poliția administrativă și judiciară. 3. reprezentant al puterii centrale într-o plasă, cu atribuții administrative și de poliție. (< lat. praetor) Vezi definitia »
ULTRASONÓR, -Ă adj. ultrasonic. (< fr. ultra-sonore) Vezi definitia »
EXPIRATÓR, -OÁRE adj. care servește la expirat. ♦ (fon.) accent ~ = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. (< fr. expirateur) Vezi definitia »