PARATIFÓZĂ s. f. salmoneloză. (< fr. paratyphose) Vezi definitia »

BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Brăila. ♦ Locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în jurul Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că. Vezi definitia »

zîrnă (-ne), s. f. – 1. Plantă veninoasă, solan (Solanum nigrum). – 2. Lăsnicior (Solanum dulcamera). Sl. zrŭno „grăunte” (Tiktin; Conev 44; Candrea), din cauza formei fructului. Hasdeu se gîndea la un dacic *dierna (Col. lui Traian, 1873, 80) sau *prodiorna (Ist. critică, II, 1, 270), ipoteză care pare inutilă. Legătura cu mag. zolna (Cihac, II, 540) este improbabilă. – Der. zîrni, vb. refl. (a se zgîrci, a se strînge, a se ghemui) ca fructul, cf. pipernici (nu este probabilă legătura cu sl. zarinati „a închide”, sugerată de Cihac, II, 305). Vezi definitia »

SÁLVĂ, salve, s. f. (Mil.) (Serie de) lovituri (de tun, de pușcă) trase simultan. – Din fr. salve. Vezi definitia »

CREÁSTĂ, creste, s. f. 1. Excrescență cărnoasă, de obicei roșie și dințată, sau moț de pene pe care le au la cap unele păsări. ◊ Compus: creasta-cocoșului = a) plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori roșii sau galbene, reunite la vârful tulpinii în formă de creastă ondulată (Celosia cristala); b) numele a două specii de ferigi cu sporii dispuși pe fața interioară a frunzelor (Polystichum braunii și lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina cărnoasă, groasă, foarte ramificată (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminență osoasă. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apă etc. 3. Coamă de acoperiș. 4. (În sintagma) Creasta de taluz = linia de intersecție dintre fața unui taluz și suprafața terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista. Vezi definitia »