MANTINÉLĂ s.f. 1. Bordură (de lemn) care înconjură terenul de hochei pe gheață. 2. Marginea internă a unei mese de biliard. [< it. mantinella]. Vezi definitia »

ponorătúră s.f. (reg.) surpătură de teren, adâncitură, râpă. Vezi definitia »

AUTOGRÉFĂ s. f. autoplastie. (< fr. autogreffe) Vezi definitia »

POLIGENÉZĂ s. f. Concepție după care fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor unic, ci au origini multiple. – Poli- + geneză. Cf. fr. polygénisme. Vezi definitia »

GÚRNĂ s. f. parte curbată a carenei unei nave, care leagă fundul cu pereții verticali. (< engl. gurney) Vezi definitia »