SCRIB s. m. 1. copist și alcătuitor de acte la diferite popoare. ◊ (la vechii evrei) cărturar, jurist, învățat care tălmăcea poporului normele de drept. 2. (peior.) scriitor, gazetar lipsit de valoare. (< fr. scribe, lat. scriba) Vezi definitia »

trib, triburi s. n. (intl.) 1. bandă, grup. 2. șatră. Vezi definitia »

chiatíb (-bi), s. m. – Secretar, copist. – Var. cheatib, chiatip. Tc. kiatib (Șeineanu, III, 38). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

cib s. n. – Hrană pentru păsări. Lat. cibus (sec. XIX). Latinism artificial, care nu pare să se fi folosit, și pe care Șeineanu, Semasiol, 182, l-a considerat cuvînt popular. Vezi definitia »

NOTOTRÍB, -Ă adj. (despre polen) transportat pe spatele insectei care face polenizarea. (< fr. nototribe) Vezi definitia »