PURJÓR s. n. dispozitiv pentru purjare. (< fr. purgeur) Vezi definitia »

ANTEVORBITÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. [< ante- + vorbitor, după germ. Vorredner]. Vezi definitia »

ÎNDRĂZNITÓR, -OÁRE, îndrăznitori, -oare, adj. (Rar) Care îndrăznește; îndrăzneț. – Îndrăzni + suf. -tor. Vezi definitia »

ACCEPTÓR, acceptori, s. m. (Fiz.) Atom trivalent care introdus într-un semiconductor primește electroni de la un atom din rețeaua cristalină a acestuia. – Din fr. accepteur. Vezi definitia »

DECAPATÓR, decapatori, s. m. (Chim.) Decapant. – Decapa + suf. -tor. Vezi definitia »