CONECTÓR, -OÁRE I. adj. care conectează. II. s. m. conectiv (II). III. s. n. 1. aparat, mecanism etc. care stabilește o legătură. 2. (inform.) parte a unui program care leagă două segmente. (<fr. connecteur) Vezi definitia »

OZONIZATÓR, ozonizatoare, s. n. Aparat pentru transformarea aerului în ozon. – Ozoniza + suf. -tor. Vezi definitia »

rétor (rétori), s. m. – Orator. – Var. înv. ritor. Fr. rhéteur și anterior (sec. XVIII, cf. Gáldi 246), din ngr. ῥήτωρ. – Der. retoric, adj.; retorică, s. f., din fr.; ritos, adj. (clar, deschis), din ngr. ῥητῶς (Cihac, II, 693; Gáldi 246); ritoricesc, adj. (înv., retoric); ritorie, s. f. (înv., retorică, discurs). Vezi definitia »

DISRUPTÓR s. n. aparat care produce disrupție. (< fr. disrupteur) Vezi definitia »

SATISFĂCĂTÓR, -OÁRE, satisfăcători, -oare, adj. Care satisface; mulțumitor; îndestulător; acceptabil. – Satisface + suf. -ător. Vezi definitia »