REVERBERÁȚIE, reverberații, s. f. 1. Persistență a unui sunet într-o încăpere închisă, datorită reflexiei, după ce izvorul sonor a încetat să mai emită unde. ◊ Reverberație artificială = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemănătoare celor determinate de reverberația (1) naturală. 2. Reflexie a luminii. 3. Reflexie repetată a căldurii pe pereții unui focar sau ai unui cuptor special. ◊ Cuptor cu reverberație = cuptor cu acoperișul boltit, căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radiere din acoperișul boltit. – Din fr. réverbération. Vezi definitia »

ELECTROCARDIOGRAFÍE s. f. Metodă de investigație a funcțiunilor inimii prin înregistrarea grafică a tensiunii și a curenților electrici care însoțesc activitatea mușchiului cardiac. [Pr.: -di-o-] – Din fr. électrocardiographie, germ. Electrokardiographie. Vezi definitia »

PATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază cauzele și simptomele bolilor. – Din fr. pathologie. Vezi definitia »

PANZOOTÍE s.f. Extindere a unei boli contagioase a animalelor pe teritorii foarte întinse; v. epizootie. [Gen. -iei. / < fr. panzootie, cf. gr. pas – tot, zoon – animal]. Vezi definitia »

ADSÓRBȚIE s.f. Proces de fixare a moleculelor unui gaz sau ale unui corp dizolvat, într-un strat foarte subțire, pe suprafața unui corp solid. [Gen. -iei, var. adsorbțiune s.f. / cf. fr. adsorbtion]. Vezi definitia »