dihónie (dihónii), s. f. – Neînțelegere, ceartă. Ngr. διχόνια (Tiktin; Gáldi 172; Roesler 566). Vezi definitia »

GRECOMANÍE s. f. mania de a imita obiceiurile și limba grecilor. (< fr. grécomanie) Vezi definitia »

ORTOSCOPÍE s.f. Calitate a unui obiectiv fotografic sau a unui sistem optic de a nu produce distorsiuni. [Gen. -iei. / < fr. orthoscopie]. Vezi definitia »

TRANSFIXÍE s.f. (Med.) Procedeu de amputație constând în străpungerea osului cu cuțitul de amputație și tăierea dinăuntru înafară a țesuturilor moi; transpersare. [Gen. -iei, var. transfixiune s.f. / < fr. transfixion]. Vezi definitia »

VĂDUVÍE s. f. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. – Văduv + suf. -ie. Vezi definitia »