TRAIECTÓRIE s. f. curbă deschisă de centrul de greutate al unui mobil; (p. ext.) reprezentare grafică a unei astfel de curbe. ◊ drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; traiect, parcurs. ◊ (mat.) curbă având o proprietate dată. (< fr. trajectoire) Vezi definitia »

BATICARDÍE s. f. Situare mai jos a inimii. (<fr. bathycardie) Vezi definitia »

ANODONȚÍE s.f. Lipsă a dinților. [Gen. -iei. / < fr. anodontie, cf. gr. an – fără, odous – dinte]. Vezi definitia »

sindrofíe (-íi), s. f. – Reuniune socială, sărbătoare de familie. Ngr. συντροφία (Tiktin; Gáldi 253). Vezi definitia »

MIRMECOLOGÍE s. f. Studiu al furnicilor. – Din fr. myrmécologie. Vezi definitia »