ANTÍC, -Ă, antici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci. ♦ Care aparține popoarelor din antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizației lor. 2. În genul creațiilor din antichitate. Stil antic. II. S. m. și f. Persoană aparținând popoarelor din antichitate. III. S. f. (Înv.) Obiect de artă din antichitate. [Acc. și: ántic] – Din fr. antique, lat. antiquus. Vezi definitia »

ELEFÁNTIC adj. Care este în legătură cu elefanții; de elefant. [< fr. élephantique]. Vezi definitia »

-LÉPTIC Element secund de compunere savantă, cu semnificația „mic”, „subțire”. [< fr. -leptique, cf. gr. leptos]. Vezi definitia »

ALEKSANDRU I KARAGHEORGHEVIĆ, rege al Iugoslaviei (1921-1934). Politica internă velicosîrbă, iar pe plan extern de apropiere față de Franța. Asasinat la Marsilia împreună cu Louis Barthou, ministru de Externe al Franței, de teroriști croați. Vezi definitia »

ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -e, adj. Care are caracterul unei aserțiuni, care exprimă o situație de fapt. Judecată asertorică. – Fr. assertorique. Vezi definitia »