Definita cuvantului muncă
MÚNCĂ, munci, s. f. 1. Activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale. ♦ (La pl.) Lucru la câmp, lucrul câmpului; lucrări agricole. 2. (Concr.) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseală, câștig, profit. 3. Efort de a realiza ceva; strădanie; ocupație, îndeletnicire. 4. (Înv. și pop.; la pl.) Torturi, cazne. ♦ Durere, suferință (fizică sau morală); chin. ♦ Spec. (Sens curent; la pl.) Durerile nașterii. – Din sl. monka.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu muncă
sandomírcă s.f. (înv. și reg.) soi de grâu cu spicul de culoarea roșie deschisă, cu bobul mic, oval, alb-gălbui, cultivat mai ales în Moldova. Vezi definitia »
SINALÉPSĂ s.f. (Lingv.) Reducere a unui diftong la o singură vocală. [< fr. synalepse]. Vezi definitia »
BLÂNDĂ, blânde, s. f. (Pop.) Urticarie. – Forma feminină a adj. blând (=[boală] blândă). Vezi definitia »
ÎNVESTITÚRĂ, învestituri, s. f. Act prin care cineva este învestit cu o demnitate. ♦ (În societatea medievală) Ceremonie solemnă prin care o persoană era învestită cu o demnitate, cu un drept etc. de către seniorul său. – Învesti + suf. -tură (după fr. investiture). Vezi definitia »
CERÍNȚĂ, cerințe, s. f. Nevoie; pretenție; exigență. – Cere + suf. -ință. Vezi definitia »