OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector. [Pr.: -du-i-] – Oblădui + suf. -tor. Vezi definitia »

ÎMPĂRȚITÓR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor. Vezi definitia »

RAFINÓR s.m. Lucrător într-o rafinărie. // s.n. Mașină folosită la măcinarea semifabricatelor fibroase și a pastei de hârtie; rafinator. [< fr. raffineur]. Vezi definitia »

TRAFORATÓR s.n. Mașină de perforat; perforator. // s.m. Perforator. [Cf. it. traforatore]. Vezi definitia »

CARNARVOR [cənávən], George Edward, conte de (1866-1923), egiptolog englez. A făcut săpături arheologice la Teba și în Valea Regilor. Contribuții în descoperirea mormîntului faraonului Tutankhamon. Vezi definitia »