MÂNECÚȚĂ, mânecuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui mânecă (1). 2. (La pl.) Un fel de manșete (detașabile) lungi până la cot, care se poartă peste mâneci, pentru a le proteja. [Var.: (reg.) mânicúță s. f.] – Mânecă + suf. -uță. Vezi definitia »

ziușoáră (rar) (zi-u-) s. f., g.-d. art. ziușoárei Vezi definitia »

EPANALÉPSĂ s. f. figură retorică constând în repetarea întreruptă a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte în propoziție sau vers. (< fr. épanalepse, gr. epanalepsis) Vezi definitia »

a fi prieten la cataramă / la toartă (cu cineva) expr. a fi prieten foarte bun (cu cineva). Vezi definitia »

ELECTROMIOGRÁMĂ s. f. diagramă prin electromiografie. (< fr. éléctromyogramme) Vezi definitia »