Definita cuvantului mânecuță
MÂNECÚȚĂ, mânecuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui mânecă (1). 2. (La pl.) Un fel de manșete (detașabile) lungi până la cot, care se poartă peste mâneci, pentru a le proteja. [Var.: (reg.) mânicúță s. f.] – Mânecă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mânecuță
BIZANTINÍSTICĂ s. f. bizantinologie. (< germ. Byzantinistik) Vezi definitia »
RÂMĂTÚRĂ, râmături, s. f. Loc unde a râmat un porc; pământ scormonit de un porc. – Râma + suf. -ătură. Vezi definitia »
păcăneáță, păcănéțe, s.f. (reg.) 1. clopot mic de aramă pus la gâtul oilor. 2. epitet depreciativ pentru un om prost. Vezi definitia »
HORMONOPOIÉZĂ s. f. hormonogeneză. (< fr. hormonopoïèse) Vezi definitia »
COLONCÍFRĂ s.f. v. coloncifru. Vezi definitia »