SUPLETÍV, -Ă, supletivi, -e, adj. 1. (Despre forme gramaticale) Care completează, care întregește ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. 2. (Despre o normă legală) Care se aplică în măsura în care părțile nu stabilesc altfel prin actele juridice pe care le încheie; facultativ. – Din fr. supplétif. Vezi definitia »

CONTRAPRODUCTÍV, -Ă adj. neproductiv. ◊ (fig.) dăunător. (< contra¹- + productiv) Vezi definitia »

REPRODUCTÍV, -Ă, reproductivi, -e, adj. 1. Care reproduce (1). ♦ Care reprezintă o reproducere. 2. Care favorizează o nouă producție. – Din fr. reproductif. Vezi definitia »

degeneratív adj. m., pl. degeneratívi; f. degeneratívă, pl. degeneratíve Vezi definitia »

VOLITÍV, -Ă adj. Volițional. [< fr. volitif]. Vezi definitia »