GIMNÁZIU s.n. 1. (Ant.) Loc public pentru exerciții atletice. 2. (În trecut) Școală secundară cu patru clase, alcătuind cursul inferior al liceului. [Pron. -ziu. / cf. fr. gymnase, germ. Gymnasium < gr. gymnasion < gymnos – dezbrăcat]. Vezi definitia »

ROZÍU, -ÍE, -rozii, adj. (Rar) Trandafiriu. – Roz + suf. -iu. Vezi definitia »

PÁLIU¹ s.n. (Latinism) 1. Manta la vechii greci și la romani. 2. Bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. Răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). [Pron. -liu, var. palium s.n. / < lat. pallium, it. pallio]. Vezi definitia »

DEAMBULATÓRIU, -IE, deambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. De plimbare, care este în legătură cu plimbarea. 2. S. n. Loc de circulație în prelungirea navelor laterale, în spatele altarului din absida centrală a unei biserici romane sau gotice. [Pr.: de-am-] – Din fr. déambulatoire. Vezi definitia »

hagíu (hagíi), s. m. – Pelerin, mai ales la Ierusalim sau, cu referire la musulmani, la Mecca. – Mr. hagiu, aghiu. Tc. haci (Șeineanu, II, 194; Ronzevalle 80), cf. ngr. χατζῆς, alb. haği, bg. hadžiia, sb. haği(ja); cuvîntul tc. provine din ngr. ἄγιος „sfînt”. – Der. hagealîc, s. n. (pelerinaj), din tc. hacilik; hagiică, s. f. (femeie care face pelerinaj). Vezi definitia »