POLITEMATÍSM s. n. (muz.) principiu de compoziție care presupune existența a două sau a mai multor teme, supuse unui proces de dezvoltare. (< it. politematismo) Vezi definitia »

STOICÍSM s. n. 1. Curent filozofic în Grecia și Roma antică, care conținea elemente materialiste în ceea ce privește problema cunoașterii și care în domeniul eticii susținea că oamenii trebuie să trăiască potrivit rațiunii, să renunțe la pasiuni și la plăceri, să considere virtutea ca singurul bun adevărat și să se dovedescă neclintiți în fața vicisitudinilor vieții. 2. Tărie, fermitate morală în încercările vieții. [Pr.: stoj-] – Din fr. stoïcisme. Vezi definitia »

SADÍSM s. n. Tendință anormală spre cruzime, plăcere bolnăvicioasă de a vedea pe cineva suferind sau de a pricinui suferințe: cruzime extremă. ♦ Spec. Perversiune sexuală manifestată prin plăcerea de a provoca partenerului suferințe fizice. – Din fr. sadisme. Vezi definitia »

CONSTRUCTIVÍSM s. n. Curent artistic apărut după primul război mondial, care concepe realitatea într-o viziune de forme geometrice (uneori abstracționiste) și care luptă pentru puritatea și simplitatea liniilor. – Din fr. constructivisme. Vezi definitia »

CONSTITUȚIONALÍSM s.n. 1. Guvernare constituțională, regim constituțional; concepție, atitudine constituțională. 2. Concepție care are în vedere constituția individuală în apariția și pronosticul bolilor. [Cf. fr. constitutionnalisme, germ. Konstitutionalismus]. Vezi definitia »