FONOIZOLÁNT, -Ă adj. izolant fonic; insonor (2). (< fono- + izolant) Vezi definitia »

DOMINÁNT, -Ă I. adj. care domină; preponderent. ◊ specific, caracteristic; dominator. II. s. f. 1. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ◊ nuanță coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă. 3. focar de excitație puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză. (< fr. dominant) Vezi definitia »

PROBÁNT, -Ă adj. care certifică; doveditor, concludent. (< fr. probant) Vezi definitia »

CORPOLÉNT, -Ă adj. (despre oameni) cu corpul mare; voinic. (< fr. corpulent, lat. corpulentus) Vezi definitia »

ASONÁNT, -Ă, asonanți, -te, adj. Care produce o asonanță. – Din fr. assonant. Vezi definitia »