OXIDÁNT, -Ă adj., s.m. 1. (Substanță) care are proprietatea de a oxida. 2. Oxidativ. [Cf. fr. oxydant]. Vezi definitia »

IMINÉNT, -Ă adj. pe punctul de a se produce; inevitabil. (< fr. imminent, lat. imminens) Vezi definitia »

IMPEDIMÉNT s.n. (Liv.) Piedică, obstacol. [< lat. impedimentum, cf. it. impedimento]. Vezi definitia »

PLEDÁNT, -Ă, pledanți, -te, adj. Care pledează o cauză în fața unei instanțe judecătorești. ◊ Avocat pledant = avocat care are dreptul să susțină o cauză în fața unei instanțe judecătorești, în schimbul unui onorariu. – Din fr. plaidant. Vezi definitia »

ININTELIGÉNT, -Ă adj. neinteligent, nepriceput; prost. (< fr. inintelligent) Vezi definitia »