LEGITIMÍSM s.n. Teorie care proclamă drept principiu fundamental al orânduirii de stat „dreptul” sfânt și inalienabil la tron al dinastiilor legitime și puterea absolută a acestora. [< fr. légitimisme]. Vezi definitia »

PERSONALÍSM s. n. 1. atitudine a celui care ia în considerație numai interesele și punctele de vedere personale; subiectivism. 2. curent în filozofia contemporană, cu o tendință pronunțat fideistă, care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității și subordonate lui Dumnezeu. ♦ ~ energetic = variantă a filozofiei personaliste, creată între cele două războaie mondiale de C. Rădulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. (< fr. personnalisme) Vezi definitia »

CONSONANTÍSM s. n. Sistemul sau totalitatea consoanelor unei limbi. – Din fr. consonantisme. Vezi definitia »

ANTICONFORMÍSM s.n. Opoziție față de uzanțele stabilite. [Cf. fr. anticonformisme]. Vezi definitia »

PRAGMATÍSM s.n. Curent filozofic de factură idealist-subiectivistă, răspândit mai ales în S.U.A., care neagă adevărul obiectiv proclamând drept unic criteriu al adevărului numai ceea ce este util și avantajos. [Cf. fr. pragmatisme]. Vezi definitia »