SEMINÁR s.n. 1. Instituție de învățământ teologic unde se pregăteau în trecut viitorii preoți. 2. Formă de instruire a studenților pe bază de dialog, lucrări, ore de studiu practice, organizate pe grupe de studenți și efectuate sub conducerea unui profesor, asistent etc. 3. Cerc de studii organizat pe lângă o organizație de masă sau o instituție pentru pregătirea membrilor săi. [Cf. lat. seminarium, fr. séminaire, rus. seminar]. Vezi definitia »

șlipár, șlipári, s.m. (reg.) muncitor forestier. Vezi definitia »

VUTCÁR, vutcari, s. m. (Pop.) Fabricant de votcă. – Votcă + suf. -ar. Vezi definitia »

plevușcár, plevușcári, s.m. (înv.) om tânăr și lipsit de experiență, începător într-un domeniu oarecare. Vezi definitia »

MĂJÁR, măjari, s. m. (înv. și reg.) Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește; p. ext. pescar. [Var.: măjér s. m.] – Majă + suf. -ar. Vezi definitia »