TĂMĂDUÍRE, tămăduiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) tămădui și rezultatul ei; tămăduială. ♦ Izvorul tămăduirii = a) sărbătoare bisericească creștină ținută în prima vineri după Paști; b) loc cu ape de băut sau de scăldat, care au proprietatea de a vindeca anumite boli. – V. tămădui. Vezi definitia »

ÎNVESTÍRE, învestiri, s. f. Acțiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o autoritate, o atribuție etc.; confirmare într-o demnitate. – V. învesti. Vezi definitia »

LĂFĂÍRE, lăfăiri, s. f. Faptul de a se lăfăi. – V. lăfăi. Vezi definitia »

TROSCĂNÍRE s. f. v. TROSCĂNI. [Sinonime] Vezi definitia »

Denumire generica pentru tamplaria termoizolanta din PVC, aluminiu sau lemn stratificat (utilizata, in mod eronat, de beneficiari si unii producatori din acest domeniu) Vezi definitia »