MAXILÁR s.n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. ◊ Maxilar inferior = mandibulă. // adj. Care aparține fălcii. [Cf. fr. maxillaire < lat. maxilla – măsea]. Vezi definitia »

AURICULÁR, -Ă, auriculari, -e, adj. 1. Al urechii, privitor la ureche; care seamănă cu urechea. 2. Al auriculului, privitor la auricul. [Pr.: a-u-] – Din fr. auriculaire. Vezi definitia »

bălegár² / băligár² (balegă) s. n. Vezi definitia »

IZOBÁR, -Ă, izobari, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre procesele sau transformările unui sistem fizic) Care are loc la o presiune constantă. ♦ Linie (sau curbă) izobară (și substantivat, f.) = linie care unește pe o hartă, pe o diagramă etc. punctele cu aceeași presiune. 2. Adj., s. m. (Fiecare dintre atomii) care au aceeași masă atomică, dar care diferă prin numărul atomic și se găsesc în căsuțe diferite ale tabloului periodic al elementelor. – Din fr. isobare. Vezi definitia »

TABULÁR, -Ă adj. 1. Înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. ◊ Diferență tabulară = adaosul pe care-l primește logaritmul unui număr de patru cifre când acest număr crește cu o unitate. 2. (Despre relief) În formă de masă; întins, neted, plat. ♦ (Tehn.; despre un material) Care se găsește în formă de plăci. [Cf. fr. tabulaire < lat. tabula – masă]. Vezi definitia »