COMPORTAMÉNT s. n. 1. ansamblul manifestărilor obiective ale unui individ prin care se exteriorizează viața sa psihică. ◊ fel de a se comporta; conduită. 2. (biol.) mod în care un organism reacționează față de factorii de mediu. (< fr. comportement) Vezi definitia »

SUFICIÉNT, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Destul, de ajuns. 2. (Despre oameni) Încrezut, prea mulțumit de sine; înfumurat. [Pron. -ci-ent. / cf. it. sufficiente, fr. suffisant, lat. sufficiens]. Vezi definitia »

SIMBIÓNT s. m. (biol.) organism în simbioză cu altul. (< germ. Symbiont) Vezi definitia »

CONDOLÉNT, -Ă adj. de condoleanțe. (< it. condolente) Vezi definitia »

HELIÁNT, helianți, s. m. (Livr.) Floarea-soarelui (Helianthus annuus). [Pr.: -li-ant] – Din fr. hélianthe. Vezi definitia »