MONOFÓNIC, -Ă, monofonici, -ce, adj. (Fiz.) De monofonie, al monofoniei. – Din fr. monophonique, engl. monophonic. Vezi definitia »

wolfrámic adj. m., pl. wolfrámici; f. wolfrámică, pl. wolframice Vezi definitia »

căvârgíc s.n. (reg., înv.) rasă de oi cu lână roșie-negricioasă și cu carnea excelentă. Vezi definitia »

SMÉCTIC, -Ă adj. (despre substanțe) care are proprietatea de a scoate grăsimile. (< fr. smectique) Vezi definitia »

știc, ștícuri, s.n. (reg.) 1. băț. 2. băț bifurcat la un capăt cu care se zdrobesc strugurii pentru a obține mustul; mustuitor, ștircă. 3. (în forma: știci) prăjină cu care se conduce barca. 4. (în forma: stic) spetează la loitră. Vezi definitia »