PASÍV s.n. 1. Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat. ♦ Parte a bilanțului în care sunt înscrise fondurile unei întreprinderi sau ale unei instituții la un moment dat. 2. (Gram.) Diateza pasivă a unui verb. [Pl. -ve, -vuri. / < lat. passivum, fr. passif, it. passivo]. Vezi definitia »

REPREZENTATÍV, -Ă, reprezentativi, -e, adj. 1. (Despre un organ sau un sistem de guvernare) Care reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei, fiind constituit prin alegeri. 2. Care (prin însușirile sale) reprezintă, ilustrează epoca, mediul, curentul din care face parte. ♦ (Substantivat, f.) Echipă care reprezintă o asociație sportivă, o țară etc. – Din fr. représentatif. Vezi definitia »

EFUZÍV, -Ă, efuzivi, -e, adj. Vulcanic. – Din fr. effusif. Vezi definitia »

DESICATÍV, -Ă adj., s.m. Sicativ. [Cf. fr. dessiccatif, lat. desicativus]. Vezi definitia »

CONCESÍV, -Ă, concesivi, -e adj. Care face concesii; îngăduitor. ◊ Propoziție concesivă = propoziție subordonată care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza. Conjuncție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. – Din fr. concessif, lat. concessivus. Vezi definitia »