RICKETTSIEMÍE s. f. prezența rickettsiilor în sânge. (< fr. rickettisiémie) Vezi definitia »

RETÉNȚIE, retenții, s. f. 1. Oprire, reținere. ◊ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. 3. Reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide sau gaze) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retențiúne s. f.] – Din fr. rétention, lat. retentio, -onis. Vezi definitia »

COCCIGODINÍE s. f. durere violentă la nivelul coccisului, în timpul sarcinilor și al afecțiunilor uterine. (< fr. coccygodynie) Vezi definitia »

HEMOGLOBINURÍE, hemoglobinurii, s. f. Simptom care constă în apariția hemoglobinei în urină. – Din fr. hémoglobinurie. Vezi definitia »

TAHIFEMÍE s.f. Accelerare a ritmului verbal. [Gen. -iei. / < fr. tachyphémie, cf. gr. tachys – rapid, pheme – vorbire]. Vezi definitia »