pârpăleálă, pârpăléli, s.f. (pop.) 1. frigere a unei bucăți de carne; carne friptă pe jeratic. 2. încălzire la foc sau la soare. 3. (fig.) zvârcolire, zbatere. 4. (fig.) frământare, chinuire, zbucium. 5. răsucire în așternut, întoarcere pe o parte și pe alta, neliniște. Vezi definitia »

MĂCĂITÚRĂ, măcăituri, s. f. Măcăit. [Pr.: -că-i-] – Măcăi + suf. -tură. Vezi definitia »

CATALECTICĂ (‹ fr.) s. f. Compartiment al metricii în versificație antică, tratând despre finalurile ritmice ale versurilor. V. clauzulă. Vezi definitia »

PIRÁNDĂ, piránde, s. f. ~ 2. Amantă, concubină. (din țig. piranó, pirandó, piraní < pirav- (= a săvârși actul sexual); cf. și caló (țig. sp.) pirandó (= adulter)) Vezi definitia »

SULIȚÍCĂ, sulițele, s. f. Plantă erbacee lemnoasă la bază, din familia leguminoaselor, cu tulpina ramificată, cu frunzele păroase pe partea inferioară și cu flori dispuse în capitule bogate (Dorycnium herbaceum). – Suliță + suf. -ică. Vezi definitia »