PENDÚLĂ s. f. ceasornic mare de perete cu mișcare reglată de un pendul. (< fr. pendule) Vezi definitia »

-ÚRĂ² elem. uro²-. Vezi definitia »

MONÁDĂ, monade, s. f. 1. Termen (folosit în filozofia lui Leibniz) pentru a desemna cea mai simplă unitate indivizibilă din care ar fi alcătuită lumea. 2. Organism inferior, microscopic, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. – Din fr. monade, germ. Monade. Vezi definitia »

scriveálă, scrivéli, s.f. (înv. și reg.) 1. smiorcăială. 2. gemet, tânguială. Vezi definitia »

DIÓDĂ, diode, s. f. Element al unui circuit electric cu doi electrozi, care are o rezistență mică față de un sens de trecere a curentului electric și foarte mare față de sensul opus; tub electronic care are doi electrozi (dintre care unul emite electroni). ◊ Diodă tunel = diodă de construcție specială folosită ca amplificator și generator de oscilații. Diodă stabilizatoare de tensiune = diodă folosită ca element de referință în stabilizatoarele de tensiune și de curent. Diodă (electro)luminescentă = diodă cu proprietatea de a emite lumină atunci când este polarizată direct; led. [Pr.: di-o-] – Din fr. diode. Vezi definitia »