ELECTÓR, -OÁRE, electori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care are mandat din partea unui grup de oameni să aleagă prin vot pe cineva. ♦ (Înv.) Persoană care reușea să obțină un mare număr de voturi pentru partidul său. 2. S. m. (În Imperiul Romano-German) Principe sau arhiepiscop făcând parte din colegiul care alegea pe împărat. – Din fr. électeur, lat. elector. Vezi definitia »

BOSFOR (BOSPORUS, KARADENIZ BOĞAZI), str. între Europa și Asia, care unește M. Neagră cu M. Marmara. Lungime: c. 30 km; lățime: 660-3.800 m (cea mai îngustă str. intercontinentală). Ad. min. pe șenal: 20 m. Pe coasta europeană se află orașul Istanbul, iar pe cea asiatică Üsküdar. Poduri rutiere. Vezi definitia »

DETAȘÓR s.n. (Tehn.) Mașină folosită în procesul de măcinare a grâului pentru sfărâmarea solzișorilor de făină formați la trecerea prin măcinătoare. [< fr. détacheur]. Vezi definitia »

TELEVIZÓR, televizoare, s. n. Aparat care recepționează imagini transmise prin televiziune. – Din fr. téléviseur. Vezi definitia »

PROSCRÍPTOR, proscriptori, s. m. (Rar) Persoană care hotăra o proscripție. – Din lat. proscriptor, fr. proscripteur. Vezi definitia »