BISMUTÍT s. n. hidrocarbonat natural de bismut. (< fr. bismuthite) Vezi definitia »

POCÍT, -Ă, pociți, -te, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stâlcit, caraghios; bizar. 2. (În credințele populare) Nefast, funest; p. ext. supărător, rău, cu ghinion. ♦ Expr. A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. – V. poci. Vezi definitia »

NEUROCÍT s. n. neuron. (< fr. neurocyte) Vezi definitia »

MĂRÍT¹, măriți, s. m. (Înv. și reg.) Soț; mire. – Lat. maritus. Vezi definitia »

PEDEPSÍT, -Ă, pedepsiți, -te, adj. Căruia i s-a aplicat o pedeapsă pentru o greșeală, o sancțiune săvârșită; p. ext. (rar) nemulțumit, supărat. – V. pedepsi. Vezi definitia »