NAUT(O)-, -NAÚT elem. „cel care conduce (sau călătorește cu) o navă”, „care plutește”, „navigator”. (< fr. naut/o/-, -naute, lat. nauta, gr. nautes, marinar) Vezi definitia »

MÉSTO adv. (muz.) cu tristețe. (< it. mesto) Vezi definitia »

OSTINÁTO adj. invar. (Muz.; ca indicație de execuție) Care se repetă de mai multe ori; cu tenacitate, tenace. // s.n. Basso ostinato v. basso. [< it. ostinato – încăpățânat]. Vezi definitia »

PRONUNCIAMÉNTO s.n. (Rar; în Spania și America Latină) Act prin care o autoritate ia puterea în mod ilegal; puci militar. [Pron. -nun-si-a-, var. (după alte surse) pronunciament, < sp. pronunciamento]. Vezi definitia »

HISTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la un) țesut organic”. [Var. isto-. / < fr. histo-, it. isto-, cf. gr. histos – război de țesut; țesătură]. Vezi definitia »