CIOÁRSĂ, cioarse, s. f. Unealtă cu tăișul uzat, care taie rău. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioársă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”. Vezi definitia »

ciocáncă, ciocánce, s.f. (reg.) par de lemn cu cârlig la capăt, cu care se împing lemnele plutitoare; cârlig, țăpoi, hăuc, cioc, ciocoroi, țăpușă, țapină. Vezi definitia »

a băga pleaopă expr. (intl.) a privi atent. Vezi definitia »

claviatură, s. f. sg. (adol.) dantură. Vezi definitia »

SUBSTÁNȚĂ s.f. 1. Denumire generică dată corpurilor cu compoziție și structură chimică omogenă. ♦ Materie. 2. Categorie filozofică care desemnează esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, precum și ceea ce există de sine stătător. ♦ Substratul permanent al tuturor transformărilor. 3. (Fig.) Partea fundamentală, constitutivă a unui lucru: esență, esențial. [< fr. substance, cf. lat. substantia]. Vezi definitia »