ORCHESTRÁȚIE s.f. Faptul, arta de a orchestra; orchestrare. ♦ Modul cum sunt aranjate, îmbinate grupurile de instrumente ale unei orchestre (într-o compoziție muzicală). V. aranjament. [Gen. -iei, var. orhestrație s.f. / < fr. orchestration]. Vezi definitia »

HORMONURÍE s. f. prezența hormonilor în urină. (< fr. hormonurie) Vezi definitia »

MICRORADIOGRAFÍE s.f. 1. Radiografie efectuată pe un film special de dimensiuni reduse; micro. 2. Tehnica obținerii acestor radiografii. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. microradiographie]. Vezi definitia »

ARTILÉRIE, artilerii, s. f. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță; parte a armatei care mânuiește acest material. – Din fr. artillerie, rus. artilleriia. Vezi definitia »

DEPERDÍȚIE s. f. pierdere, diminuare. (< fr. déperdition) Vezi definitia »