PROVIDÉNȚĂ s. f. 1. (în concepțiile religioase) putere supremă a divinității în guvernarea lumii, puterea de a predetermina evenimentele spre binele oamenilor. ◊ atribut al divinității; (p. ext.) sprijin, îndurare. 2. (fig.) cel care contribuie prin ajutorul său la salvarea cuiva. (< fr. providence, lat. providentia) Vezi definitia »

POLIÁNDRĂ adj., s. f. 1. (floare) cu stamine numeroase. 2. (femeie) căsătorită în același timp cu mai mulți bărbați. (< fr. polyandre) Vezi definitia »

ORDINOGRÁMĂ s.f. (Cib.) Organigramă funcțională, dedusă din algorigramă, cuprinzând un lanț de operații sau de funcții ce urmează a fi efectuate cu ajutorul programului destinat ordinatorului. [Cf. fr. ordinogramme]. Vezi definitia »

scofáină², scofáine, s.f. (reg.) scofală, pricopseală. Vezi definitia »

SUSCEPTÁNȚĂ s.f. (Electr.) Raportul dintre reactanța și pătratul impedanței unui circuit electric de curent alternativ. [< fr. susceptance]. Vezi definitia »