CONDÍȚIE s. f. 1. împrejurare, fapt etc. care oferă cadrul pentru apariția unui fenomen. 2. (biol.) ~ții de mediu = totalitatea factorilor în care sunt obligate să trăiască organismele. 3. clauză (a unei înțelegeri, a unei convenții). 4. (jur.) eveniment viitor și nesigur de care depinde nașterea sau stingerea unui drept. 5. situație socială a cuiva. ♦ ~ fizică = nivel superior al pregătirii fizice a unui sportiv. (< fr. condition, lat. conditio) Vezi definitia »

silíe, silíi, s.f. (reg.) nume de plantă; filimică. Vezi definitia »

TAXOCENOLOGÍE s.f. Ramură a taxonomiei care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și animale. [Cf. fr. taxicénologie < fr. taxis – ordine, koinos – în comun, logos – știință]. Vezi definitia »

CITOCHIMÍE s.f. Studiul constituției chimice a celulelor și al proceselor biochimice care au loc în acestea. [< fr. cytochimie]. Vezi definitia »

ANGIOREXÍE s. f. ruptură vasculară. (< engl. angiorhexis) Vezi definitia »