Definita cuvantului asonanță
ASONÁNȚĂ s. f. 1. rimă imperfectă sprijinită numai pe identitatea vocalei finale accentuate. 2. repetare a aceleiași vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoțită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive. (< fr. assonance, it. assonanza)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu asonanță
NEUROLÍMFĂ s.f. Lichid cefalorahidian. [< fr. neurolymphe]. Vezi definitia »
CECOPTÓZĂ s. f. coborâre patologică a cecului2 în bazinet. (< fr. caecoptose) Vezi definitia »
HÍDRĂ s. f. 1. (mit.) șarpe uriaș, închipuit cu șapte capete, care, tăiate, creșteau la loc. 2. (fig.) nenorocire, rău care crește inevitabil. 3. animal celenterat care trăiește pe fundul apelor dulci, fixându-se cu ajutorul unui disc. (< fr. hydre, lat. hydra) Vezi definitia »
ENDOMITÓZĂ, endomitoze, s. f. (Biol.) Duplicare a cromozomilor fără diviziune nucleară (și celulară), – Din engl. endomitosis. Vezi definitia »
pălăriereásă, pălărierése, s.f. (înv.) modistă. Vezi definitia »