HELCÓZĂ s. f. ulcerație. (< fr. helcose) Vezi definitia »

moáră (móri), s. f. – 1. Clădire unde se macină cereale. – 2. (Arg.) Ceas. – 3. Jocul de țintar. – Mr., megl. moară. Lat. mǒla (Candrea-Dens., 1148; Tiktin; REW 5641), cf. it., prov., cat. mola, fr. meule, sp. muela, port. mõ. – Der. morar, s. m. cu suf. -ar (după Pușcariu 1108 și Candrea-Dens., 1148, din lat. molārius); morăreasă (var. morăriță), s. f.; morăresc, adj.; morărie (var. morărit), s. f. și n. (ocupație de morar); morări, vb. (a face serviciul de morar); morișcă, s. f. (moară de mînă; jucărie; guraliv). Vezi definitia »

pațaílă s.m. sg. (reg.) persoană bâlbâită, gângavă; pațareagă. Vezi definitia »

felcúță s.f. (reg.) palincuță, rachiuaș. Vezi definitia »

ASIMPTĂ?TĂ, asimptote, s. f. Linie (dreaptă) de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distan ă finită. – Fr. asymptote (<gr.). Vezi definitia »