BRÉCIE (‹ it. breccia „pietriș, prundiș”) s. f. Rocă sedimentară detritică consolidată, în compoziția căreia intră fragmente colțuroase de roci preexistente, de dimensiuni și compoziție mineralogică diferite. Poate fi: b. vulcanică (roci magmatice cimentate prin lava eruptivă); b. piroclastică (produse colțuroase ale exploziei exogenă); b. tectonică (formată din fragmente provenite din rocile aflate în zonele de fractură ale scoarței Pămîntului, cimentate ulterior prin intermediul materialelor transportate de apele hidrotermale); b. sedimentară (la bazele pantelor din grohotișul depus). Vezi definitia »

stocăríe s.f. (reg.; cu sens colectiv) lemnărie (la casă). Vezi definitia »

EXPECTORÁȚIE s. f. expectorare. ◊ ceea ce se expectorează; flegmă. (< fr. expectoration) Vezi definitia »

RADIORECÉPȚIE s. f. recepție a unei radiocomunicații. (< fr. radioréception) Vezi definitia »

RETROPÚLSIE s. f. (med.) tendință de cădere spre înapoi. (< fr. rétropulsion) Vezi definitia »