SUBTÓNICĂ s. f. (muz.) sunetul corespunzător dreptei a șaptea a modurilor majore melodice și minore naturale, la intervalul de un ton, față de tonică. (< sub- + tonică) Vezi definitia »

COBZIȘOÁRĂ, cobzișoare, s. f. Diminutiv al lui cobză. – Cobză + suf. -ișoară. Vezi definitia »

stávă, stáve s.f. 1. (înv. și reg.) herghelie de cai. 2. (reg.) loc îngrădit în care se țin vara caii, pentru a paște împreună. 3. (reg.) loc răcoros, mai ales cu umbră, unde se odihnesc noaptea sau ziua la amiază, vara, vitele, oile, caii; staniște, meriză, toriște. 4. (reg.) loc unde pasc caii. 5. (reg.) grămadă de snopi făcută pe câmp (formată din 13 snopi); pletiță, cârstă. Vezi definitia »

OSẤNZĂ, osânze, s. f. 1. Grăsime crudă de porc din regiunea abdominală. 2. P. ext. Grăsime depusă pe diverse părți ale corpului omenesc. ♦ Fig. Bunăstare, avere, bogăție. – Din lat. absungia. Vezi definitia »

TINICHELÚȚĂ, tinicheluțe, s. f. Diminutiv al lui tinichea. – Tinichea + suf. -eluță. Vezi definitia »