GONOCORÍSM s.n. (Biol.) Condiția biologică a unei specii în care sexele sunt separate. [< fr. gonochorisme, cf. gr. gonos – sămânță, chorismos – separație]. Vezi definitia »

MANIERÍSM s. n. 1. lipsă de naturalețe în comportare, afectare, afișare a unui mod de a fi altfel decât în realitate. ◊ ansamblu de procedee și mijloace de expresie formaliste în realizarea unei opere literare sau artistice, care cultivă eleganța și rafinamentul, jocul nelimitat al fanteziei. 2. formă de artă practicată mai ales în Italia în sec. XVI și XVII, prin efecte picturale rafinate, adresându-se unei minorități cultivate în materie artistică și literară. 3. comportament gestual afectat, la unii schizofrenici. (< fr. maniérisme) Vezi definitia »

BISEXUALÍSM s.n. Atracție simultană pentru ambele sexe. [Pron. -xu-a- / cf. it. bisessualismo]. Vezi definitia »

GIGANTÍSM s. n. 1. însușirea de a fi gigantic. 2. boală endocrină constând în creșterea exagerată a întregului corp sau a anumitor părți ale acestuia; somatomegalie. (< fr. gigantisme) Vezi definitia »

MECANICÍSM s. n. Concepție care explică fenomenele biologice, sociale, psihice etc. pe baza principiilor și legilor mecanicii (I 1), reducând întreaga diversitate calitativă a fenomenelor și a proceselor naturii la fenomene și procese mecanice. – Mecanic + suf. -ism. Cf. it. meccanicismo. Vezi definitia »