ZĂMĂRÎ́, zămărắsc, vb. IV. (Var., Mold.) A zămorî. (din sl. zamoriti, ucr. zamoryty) Vezi definitia »

DESZĂVORÎ, deszăvorăsc, vb. IV. Tranz. A da într-o parte zăvorul pentru a deschide o ușă, o poartă, o cameră etc. încuiată. – Des¹- + zăvorî. Vezi definitia »

ocărî (ocărắsc, -ît), vb. – A insulta, a înjura. Sl. okarjati „a mustra”, ukarjati „a acuza” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sb. okarati, pol. ukaráć. – Der. ocară, s. f. (injurie, insultă, oprobiu, rușine); ocărîtor, adj. (care înjură); ocărît, adj. (înv., rușinos); ocarnic, adj. (înv., rușinos). Vezi definitia »

borî, borăsc v. t. v. i. (vulg.) 1. a vomita. 2. a denunța. Vezi definitia »

nădărî, nădărắsc, vb. IV refl. (reg.) a se iubi (cu cineva). Vezi definitia »